Leg ciori de gard!

Printre file imi dau seama ca zilele trec ca si pagini din viatza.. uneori am de scris cate 2,3 pagini pentru o zi…alteori un paragraf… sunt zile notabile, si zile ce nu reusesc nici macar sa obtina un rol de rezerva..dar toate astea fac parte din frumusetea vietii…

Ca o apreciezi sau nu, viata aia merita macar traita..si nu o spun eu, ci o spun toti cei care au inteles cu adevarat asta.. Si nu..nu e un alt cliseu…sunt idei si pareri trase din propria viata..chair si atunci cand simti ca nimic nu merita, chiar si atunci cand nu ai nici un motiv sa cobori din pat dimineatza, chiar si atunci..exista o sansa ca ziua aia sa umple o intreaga pagina pe care-o vei citi peste timp…si vei zambi..

Optimist, sau pesimist oricum ai privi lucrurile, oricare ar fi perceptia ta…tot aia e .. Spre exemplu am fost zilele trecute in vizita pe la ai mei.. Si la plecare mi-am luat corespondentza… am realizat un fapt trist..existi in sondaje, existi in statisticile bancilor, existi in analele fiscului, si tot asa… vreo 25 de scrisori de la banci, de la fisc, de la institutii de stat…doar pe acolo existi oficial…in rest esti un om…asta daca esti…si atat.. un fir de par…

E o perioada frumoasa in teorie din an..in care chiar si cei mai sceptici..chair si oamenii ca mine fara inima … parca se simt oarecum obligati sa zambeasca mai mult si sa simta sarbatorile astea care in teorie ne apropie… ca sunt eu sau nu sunt de acord cu datini si obiceiuri frumoase acum 50 de ani, dar de tot cacatul acum..e altceva..si asta de ce..pentru ca se trage cu dintii sa se conserve niste obiceiuri in care noi … nu numai ca nu credem, dar nici macar nu le intelegem.. poate pentru batrani lerul, si toate colindele au un sens..pentru mine nu…

N-am crescut cu iphonul in mana, dar am ajuns intrun mediu in care …sa fim seriosi..ne uitam la meci..pe telefon..in metrou..live.. adica nah…capra …si mersul cu plugul.nu prea isi mai au rostul… in loc sa creem obiceiuri noi, care sa ne reprezinte, sa le simtim..si sa ne bucuram de ele… ne incapatzanam sa nu evoluam..sa ramanem in cacat si sa ne bucuram ca bate un retardat ursul in timp ce-i canta… un fel de wrestling la americani…

Peste toate astea chiar daca sunt genul de om aventurier din toate punctele de vedere, parca perioada asta ma face macar sa ma gandesc un pic ca mi-ar placea sa pot spune un te iubesc… n-am mai spus asta de mult… tare de mult… bine s-o simt…ca la misto cu totii o spunem…. ma gandesc ca mi-ar placea sa aud o voce calda.. care sa spuna : buna iubitule…te asteptam.. ma gandesc ca mi-ar placea sa pierd 2-3 ore prin oras… ca un retardat gandindu-ma si razgandindu-ma incontinuu ce cadou sa-i iau iubitei….

Ma gandesc ca mi-ar placea sa stiu ca ea s-ar bucura oricum, dar cu toate astea tot sa ma stresez pana sa aleg ceva..ceva poate simbolic, ceva ..un simbol al relatiei noastre..poate un pahar… poate am iesit odata la inceput si am ras ca idiotii facand analogia si povestea unui pahat ciudat dintrun bar… mi-ar placea sa caut ceva asemanator..  ma gandesc ca mi-ar placea sa merg la ai mei parintzi si fie un craciun in familie..ma gandesc ca mi-ar placea poate sa plec la munte… ma gandesc ca mi-ar placea multe…

Bine…ca perioada asta tine putin..si vine 1 ianuarie..si trece..apoi o luam de la inceput cu lupta cotidiana, cu aventurile de-o noapte fara rost, cu munca, cu asteptari noi, cu proiecte noi care ne tin incatusati..si beneficiaza de mare parte din atentia si afectele noastre..iar cei dragi sunt ignorati..si tot asa.. dar cred totusi ca acum vorbeste alcoolul si fumurile pentru mine…

Ma gandesc ca am mai scris un capitol din cartea vietii..o sa-l numesc… 2011…wow cata inspiratie caoieeee..cata originalitate…dar da…capitolul asta o sa-l numesc 2011…sa speram ca 2012 ne aduce si el posibilitatea sa umplem paginile ne altfel goale..si multora dintre noi capacitatea sa citeasca printre nenorocitele alea de randuri..uneori…asta chiar face diferentza..hai sa fiti iubiti…!

O cunoscusem de multicel… Lucrasem impreuna o bucata de vreme la companie.. M-a fascinat din prima clipa cand am vazut-o.. Stilul elegant, classic, dar fina.. Pe vremea aia ea era in cautarea ei.. era anturata cu un tip de prin showbizz.. gangsta.. si incerca si ea sa se integreze in lumea aia, dar nu prea reusea.. reusea insa sa fie dulce.. cum incerca ea sa para fetitza de cartier…

Iesisem impreuna de multe ori.. de multe ori avea nevoie de un prieten.. Iar eu eram acolo..ma bucuram de compania ei, asa cum ea se bucura de umarul ce i-l ofeream..Nu facusem niciodata un pas determinat spre ea.. Din varii motive.. Poate… mi-ar fi fost frica sa nu ma indragostesc..si nu ar fi fost cazul…ne cunoscusem intro perioada in care bagabonteam, si n-as fi schimbat asta..poate nici macar pentru ea..poate asta a fost motivul pentru care nu am facut pasi spre asta…sau poate mi-a fost teama… Poate mi-a fost teama ca ar fi zis nu..desi am primit pana la ea, si dupa zeci de refuzuri…poate ..

Intre timp s-a casatorit.. am rupt legatura.. o casatorie de convenientza sau nu, cu toate astea ea pretindea ca e fericita..ca o face fericita…poate ca da..poate ca nu.. A trecut timpul…si ne-am intalnit pur intamplator intrun club din Bucuresti.. ea era cu preitenii..eu la fel.. am baut mult…ne-am distrat..ne-am rupt franele in seara aia…era bucuria revederii… apoi..alcoolul si-a spus cuvantul.. intrun moment de neatentie ..am tras-o spre mine si am sarutat-o… A suspinat usor.. apoi s-a lasat prada sarutului devastator… Pentru cateva secunde n-am mai respirat… apoi s-a tras usor… a oftat… si m-a luat in brate.. m-a luat in brate cu disperarea omului ce a gasit un ajutor… s-a lasat atat de moale in bratele mele…incat ..n-am putut aprecia momentul..si ma gandeam doar cum sa fac sa i-o trag…

Am mers la mine.. N-am vorbit aproape deloc pe drum..si-a rezemat capul pe umarul meu si ma tinea strans de mana…de parca ii era teama sa dea drumul… o simteam atat de copila…atat de neajutorata in momentele alea.. iar in mintea mea perversa umbla doar gandul ca o sa profit maxim te treaba asta … din cand in cand ma privea cu ochii umezi.. intrebatoare… poate ca avea dubii, poate ca ii parea rau, poate ca ar fi vrut sa spuna multe lucruri ce-i treceau prin cap…dar nu a facut-o… am urcat la mine.. zambea… era parca fericita..sa fi fost alcoolul si fumul…

Apoi .. am facut dragoste cu ea.. o atingeam atat de incet…atat de delicat…ma bucuram de fiecare atingere ca un copil mic.. nu mai simtzisem asta de mult..ea tremura la fiecare atingere.. desi era intuneric in camera…stiam cat de frumoasa este..si o simteam zambind… era acolo..goala…se lasa victima in mainile mele necrutzataore… Totul a culminat cu un orgasm indescriptibil.. cateva momente am ramas amandoi fara suflare.. apoi ne-am revenit….

-Hmm.. Ma bucur ca esti acum aici stii? asa..fara nimic altceva..
-Da… mi-as fi dorit sa nu fie asa..dar si eu ma bucur..
(Ii mangaiam usor sanii in timp ce cautam tigara..nenorocita aia de tigara de dupa..)
-Ar fi trebuit sa facem asta mai demult..
-Stii ca nu ar fi mers..iti stiam toate miscarile..stiam ce le faci..cum le vrajesti..nu as fi fost decat o alta…
-De unde stii asta?
-Stii de cate ori..stateam pana dimineatza de vorba in masina…de cate ori imi trecea prin cap..ca as vrea sa ma saruti..de ce n-ai facut-o?
-Nu stiu.. de teama poate.. habar nu am
-Stii noaptea aia din club A de atunci..cand erai baut si dansam..mainile tale ma hartuiau..si..imi doream mai mult…imi doream sa ma duci acasa si sa mi-o tragi….
-Da..si eu.. si cu toate astea….
-Mda..cred ca numai conteaza.. acum ma simt ciudat..cred ca ai o parere proasta despre mine…sunt maritata..si cu toate astea..
-Nu..taci..nu gandi asa…stii prea bine ca nu stau in loc de prejudecati.. Il iubesti?
-Nu stiu.. ma face fericita..ma simt in sigurantza..si asta e mare lucru..
-Mda..adevarat…
-De ce… de ce n-ai spus niciodata nimic..ce iti doresti?
-Nu m-ai fi crezut..ce ti-as fi putut spune? ca ma gandesc in fiecare zi la tine? ca ma simt impacat cu toata lumea atunci cand sunt cu tine?
-Wow.. mda..probabil as fi crezut ca asta spui tot timpul…
-Tu n-ai inteles ca tu n-ai fost niciodata tot timpul, sau toate celelalte….
-Pacat..ar fi putut fi frumos…
-Da…ar fi fost cu sigurantza..dar fara sigurantza…

Apoi a adormit in bratele mele.. dormea ca un copil..nu-mi pasa de nimic..am adormit si eu..si m-am trezit inaintea ei…cu cateva minute..suficient cat s-o pot privi in razele de soare ce patrundeau in camera… atat de fina… atat de rara..de pretioasa.. un corp ce starneste dorintze animalice, si un suflet si un caracter ce te incalzeste .. Am baut cafeaua impreuna…fara sa discutam nimic..vorbeam si radeam ca doi copii retardati.. apoi a plecat… n-am mai vazut-o de atunci..

In mintea barbatului modern, se vehiculeaza diverse intrebari.. Ce mai mancam, ce mai facem, ce mai conducem, ce telefoane mai avem.. etc…dar mai ales ce mai futem.. Si nu..nu ma refer la barbatii insurati, sau legati in relatii serioase, ci ma refer la burlaci…si nu la cei care nu au de ales, ci la cei care aleg constient si benevol sa fie asa…

Exista cei stransi cu usa, cei carora nu le place singuratatea, dar dintrun motiv sau altul aleg singuratatea, si cei care o cauta, cei care o vor, cei care au nevoie sa se simta liberi… sa nu fie constransi in vreun fel.. Si acum o sa ziceti iar ca sunt exagerari..dar strict..cam asa e mecanismul de gandire…atat timp cat nu am o relatie stabila… dupa cateva zile …apare nevoia psihologica, fizica, de flirt, de sex..si apoi ajungi sa constientizezi…ce mai fut si eu azi?

SI aici sunt variante si variante… ai ce, sau nu ai ce..femei singure, femei combinate, femei maritate…care dintrun motiv sau altul vor…si credeti-ma ca vor…multe chiar…poate multe din ele sunt chiar prietenele sau sotiile voastre..dar vor..din aceleasi motive ca si noi…ca deh…daca noi tot aruncam in stanga si-n drepata cu flirturi…ca poate pica..ele de ce n-ar face-o? Inca mai credeti in aberatia aia comunista si crestina ca femeia trebuie batuta cu pietre daca, calca stramb? atunci nu are rost sa cititi pe aici..nu v-i se adreseaza voua….nimic..nici macar o idee de aici…

Si daca o prietena imi povesteste cu nonsalantza urmatoarele : Bai nene.. sunt in limba dupa Alex… e super ok, dar omul e in alte cercuri..e level up..si vreau sa-l impresionez…dar faza e ca acum nu am bani..si as vrea cumva sa o complic…asa ca am iesit cu Ionutz, si l-am convins sa-mi ia un dessu de la Victoria Secret de care o sa ne bucuram amandoi… De fapt nu era pt el, dar nah…trebuia cumva sa-l atrag pe Alex nu?

Atunci stau eu si ma gandesc..de ce as avea remuscari atunci cand trimit un mesaj de genul mass message cu : Mi-e dor de tine! Te vreau! De ce…daca eu pot dormi noaptea cu mine..de ce daca ele stiu de la inceput in ce se baga…de ce daca ele stiu ca nu au auzit si probabil nu o sa auda de la mine vorbe dulci? de ce daca in putinul timp pe care il petrecem impreuna desi nu simt absolut nimic, o pot face sa se simta iubita asa cum nu a simtit vreodata? E o minciuna frumoasa? poate este…dar ea se simte iubita, se simte protejata, se simte dorita, asa cum poate acasa la ea nu mai simte de mult.

De ce sa-mi para rau atunci cand momentele petrecute impreuna castigam amandoi.? ne simtim bine, ne simtim doriti..chiar daca apoi… totul va fi praf in ochi? si cu toate astea ele aleg sa te iubeasca…ele aleg sa sufere..ele aleg sa simta..desi stiu ca vor fi dezamagite…desi stiu ca intro perioada scurta eu voi reununtza sa le sun, sa le trimit mesaje sexy, sa le tin in brate..cu toate astea…cred ca uneori acele momente petrecute impreuna sunt mai importante..si aleg de buna voie sa sufere..

Si atunci de ce sa am remuscari daca sunt sincer? daca spun de la incepu datele problemei? pentru ca ele cred ca eu glumesc..si de fapt voi ajugne si eu sa le iubesc? cred ele ca ma pot oare schimba?? Ele chiar nu inteleg ca altele inaintea lor m-au facut sa le invatz..sa stiu ce-i place, sa stiu cum s-o ating, sa stiu cum s-o sarut..sa stiu cum s-o gadil, cum s-o fac sa rada..cum s-o scot din starile naspa.. Ce vina am eu ca-mi pasa suficient de mult cat s-o fac sa se simta cu adevarat iubita, iar apoi nu-mi mai pasa deloc? De ce nu incearca sa ma bata la propriul meu joc, daca stie de la inceput ca e un joc cu reguli clare? de ce incearca toate sa schimbe jocul atunci cand devine dureros?

Si-apoi ajungi sa stii…sa gnadesti…. ce mai futem azi?  (Hai pa! I will be back)

As vrea eu sa fii din nou a mea…
As vrea sa simt din nou ceva..
As vrea sa tremur de dorintza
As vrea sa stang din constiintza

As vrea sa ma contopesc cu tine..
As vrea sa ma topesc in tine…
Dar..
Ai vrea tu …sa pot sa simt ceva..
Ai vrea tu … sa fii iubita asa…

A fost odata un peste mic. A crescut intro balta autohtona, plin de pesti rapitori, de rechini, de oameni ce pescuiau fara scrupule. Dar, el a crescut, si a supravietuit cativa ani de zile de sine statator. Lucrurile mergeau ca unse, daca ar fi fost o masina, ar fi fost comparat cu Loganul..nimeni nu s-ar fi asteptat sa rupa vanzarile, daca ar fi fost un lantz de “alimentari” ar fi fost comparat cu miniMAXUL.. nimeni nu s-ar fi asteptat ca un peste asa mic si firav, sa ajung intro zi sa se lupte cu greii : VW, AUDI, SKODA, sau daca ar fi fost alimentara…cu Penny, Plus, Profi…

Organele lui interne functionau perfect, pentru ca fiecare stia ce treaba are de facut… era o echipa. A fost o echipa foarte bine definita, si foarte capabila… Cu buget mic, pentru ca pestele asta nu era de rasa, dar a reusit sa se bata cu greii din domeniu..si nu se lasa amenintzat, sau intimidat, ci-si vedea de treaba. Toate organele interne trageau pentru binele comun, iar cand se ridica vreunul cu pretentii, se inlatura singur, pentru ca nu putea fi acceptat intro echipa cu aceleasi idealuri…

Au fost multi oameni care au facut treaba asta sa mearga, multi oameni care au reprezentat un tot unitar..multi oameni care erau apreciati pentru ceea ce faceau, multi oameni care au pus suflet, care au considerat pestele asta mic copilul lor, si nu-i asa ca iti iubesti copilul? oricat de prost, mic, idiot ar fi? dar toata iubirea asta si devotamentul au facut pestisorul sa prinda aripi..si a devenit usor usor un spin in coasta rechinilor si pradatorilor…

Insa intro zi, pestisorul nostru a fost discriminat.. a venit criza..si nu s-a mai putut intretine singur.. mancarea era rara, si proasta…asa incat organul de baza, creierul pestotisorului a luat o hotarare…trebuie sa vindem… O decizie inteleapta avand in vedere climatul economic din acea perioada… Dar..Pestele mare care a cumparat serviciile pestisorului, a veni si-a spus asa: Totul va ramane la fel, nu se va schimba nimic…doar ca ..de azi incolo..tu pestisorule muncesti pentru mine…

A tinut treaba asta o zi… fix o zi… pentru ca de a doua zi, bursc..pestisorul a suferit mutatii… implanturi, si operatii estetice…rand pe rand..organele lui au fost modificate, sau schimbate..rinoplastie, cardio, cam tot ce era esential..a ramas in urma un pestisor trist, cu oameni care nu se mai regasesc..oameni cu experientza de 7-8-9 ani, care sunt dati in laturi de oameni cu experientza zero..o lupta nedreapta..o lupta bazata pe orgolii, o lupta menita sa duca pestisorul in faliment..

Ce-a ramas in urma..un pestisor odinioara aurit, care arata ca in urma combinatelor siderurgice preluate de mital.. un pestisor din care s-a furat tot ce s-a putut si a ramas un schelet sustinut de cativa oameni… Ca fost bine, sau ca a fost rau…ca a fost o decizie de business proasta, ca a fost managementul defectuos sau nu, ca a fost de vina criza..prea putin conteaza..conteaza ca a ramas o idee schilodita.. a ramas un vis, un copil plin de entuziasm, cu regrete, cu depresii cu anxietate… a ramas un pestisor deformat psihic..

Ce se va intampla mai departe, Dzeu cu mila.. nu va mai fi niciodata ce-a fost… oameni cu idei, oameni cu idealuri…care s-au trezit brusc in afara ariei de acoperire..nu mai aveau semnal.. ca o fi fost pestisor, ca o fi fost masina, ca o fi fost chiar porc… cine mai stie?? ce mai conteaza…a ramas dezolare, debusolare, tristete, melancolie… dintro idee buna…

Nu stiu voi cum sunteti dar eu am fost invatzat de mic sa cred in valori umane, sa cred ca oamenii sunt oameni, ca suntem fiintze rationale, superioare animalelor, ca instinctele n-i le putem potoli si tot asa…

Am fost invatzat ca prietenia si coeziunea umana, bate orice fel de cacat social, ca oamenii in esentza sunt buni, ca viitorul suna bine… ca viatza e frumoasa, ca familia e nucleul societatii, ca e bine sa ajuti alti oameni, (cand am crescut am inteles ca asta de fapt inseamna evolutie)…

Dar odata ce cresti inveti ca nu e chair asa.. inveti ca oamenii sunt tristi, ca oamenii sunt perversi… Inveti astea pe calea grea..atunci cand femeia pe care o iubesti si pentru care ai face orice, se saruta cu un altul si te minte cu nerusinare ca e in pat…inveti asta atunci cand incepi sa vezi primele urme de ipocrizie in oamenii pe care ii admiri, si are ti-au fost exemple… incepi sa vezi asta atunci oamenii care te-au invaztat ce inseamna corectitudinea fac alegeri bazate pe subiectivism, si individualism..

Atunci cant toate valorile umane de suprafatza sau de profunzime ( acum nu stau sa fac analogie, mai ganditi si voi in plm..) sunt batute la cur maxim de bani..de valoarea banului care cumpara orice…Atunci cand aurul valoreaza mai mult decat orice prietenie…atunci cand prietenul tau cel mai bun te vinde cu nerusinare..si nu intelege ca pentru tine prietenia aia poate muta munti… atunci cand prietenul tau cel mai bun este de fapt un ipocrit prefacut..o curva de om… atunci incepi sa intelegi viata..

Incepi sa inveti ca la un moment in viata tot vei face judecati de morala, indiferent de moralitatea ta, indiferent de valorile tale, indiferent de faptul ca in principiu nu e frumos sa judeci pe altii, ca in principiu ipocrizia infloreste la un moment in fiecare din noi indiferent de cat de curati ne credem, ca indiferent de starea noastra ii judecam pe ceilalti fara macar sa incercam sa ne punem in situatia lor, asta pentru ca societatea cultiva in noi…frica, teama, suprematie, inferioaritate, complexe, adevaruri deformate, idei preconcepute, religie, profanitate, inegalitate… individualism, egoism, egocentrism… etc..

Priveste-ma ca pe un prost…dar lasa-ma sa ma desfasor..
Huleste-ma ca pe un proscris…dar lasa-ma sa traiesc…
Injura-ma ca pe un criminal… dar lasa-ma sa iubesc
Atinge-ma ca pe un lepros…dar lasa-ma sa zbor

Uraste-ma ca pe un drac … dar lasa-ma sa cred in tine…
Striveste-ma ca pe-un gandac …dar lasa-ma sa sper..
Ingnora-ma ca pe un cersetor…dar lasa-ma sa visez..
Ca intro zi ..veti fi cu totii oameni..

E o noapte in timpul saptamanii… am iesit pe la 9 din casa cu prietenii…am baut… am dus fiecare pahar cu nerusinare la gura..sorbind..avand parca nevoie de lichid.. acum sunt undeva singur.. intru bar.. nu stiu unde dar nici nu pierd prea mult timp sa-mi dau seama.. Sunt la bar pe un scaun din ala singuratic pe care le-am urat intotdeauna.. se pare totusi ca de ceea ce iti este frica nu scapi… barmanul usor de trecut de 40 de ani.. foarte plictisit si fara chef.. nu-i place ceea ce face, dar pare resemnat… Dupa modul cum e imbracat as spune ca e singur.. are un usor aer intelectual dar fara sa depaseasca masura….cred ca a dat gres….si s-a resemnat cu jobul asta…

In mana am un pahar de whisky.. nici nu mai stiu al catalea… gheatza se topeste..si odata cu ea parca si noaptea… Cum naiba am ajuns aici? undeva in spate cineva canta.. se chinuie… lumea e prea trista.. atmosfera e atat de incarcata incat o simti… cred ca de-am adunat toti depresivii aici.. la o masa mai in spate o tipa tacuta…ce priveste in jur..analizeaza…dar stie ca va pleca acasa tot singura… Dupa felul cum e imbracata.. e genul ala pentru care toti barbatii sunt niste porci, si niste idioti, dar stie ca va trebui sa isi aleaga si ea unul.. e profesoara …sau ceva prin zona… citeste o carte aparent, dar ii surprind privirile pe sub gene…e genul de vanator… mi-e mila de cel ce va pica…

Cu toate astea… gandurile-mi zboara spre mine.. am ajuns la varsta la care majoritatea pritenilor sunt insurati, sunt impacati cu viatza…sau sunt pur si simplu blazati.. Am multi prieteni dar asta nu schimba cu nimic.. Vad cum de multe ori ma judeca, si ma invidiaza tacit pentru modul cum am ales sa-mi traiesc viata… liber..singur… dar ei nu stiu ca in unele momente si eu ii invidiez…oricat de fericiti, sau de cazuti sunt..au la cine sa se duca acasa..cieneva le alina suferintza..cineva e acolo pentru ei… dar….e bine si ca mine..cum am ales eu sa traiesc….

Incep usor sa renuntz la obiceiuri cancerigene…la cluburi…la alcool… prefer o noapte de povesti… cu prietenii la o terasa decat un club…si totusi sunt acum aici, si singur.. cum s-o fi ajuns la asta? singuratatea a fost mereu un prieten… m-a definit, m-a ajutat…. am cautat-o mai mereu.. Si ma gandesc ca mi-ar placea sa simt… din nou acei fiori… sa pot sa tremur… sa am emotii cand o vad…

Si plec usor pe strada …agale..e frig..dar nu il simt… mi-am luat o bere de la un non-stop…si-o beau cu nerusinare si cu sete…setea omului cu gura uscata.. pe strada eu..si caini..ma prind pe unde sunt..sunt prin crangasi…ce naiba caut eu acolo?? mi-e foame.. mi-e sete.mi-e pofta… mi-e pofta de atatea lucruri… as face atat de multe…dar maine merg la munca… nu stiu cat e ora..si nici nu-mi pasa.. in seara asta ma urasc.. ma intoxic cu alcool… cred ca e o dorintza de a-mi face rau…de a ma pedepsi…ca am mers pe mana mea…si poate nu a fost bine..

Dar e prea tarziu pentru regrete, e prea tarziu pentru a schimba ceva… sunt liber…ma simt liber…dar ..libertatea are pret.. Singuratatea a fost mereu remediu pentru mine..ii inteleg insa si pe altii cand spun ca le e dusman.. Am amintiri…am de povestit…am amintiri ce ma fac sa zambesc….atat de multe… atat de multe tampenii ce am facut.. atat de multe clipe adunate…fierbinti.. brunete..blonde… roscate.. adunate prin cearceaf…prin loncuri dubioase…prin parcari… da…am amintiri… zambesc de fiecare data…dar ceva a lipsit mereu…

Imi amintesc mereu ca am citit ceva.. sa fi fost Hugo.. dar nu mai sunt sigur..spunea ca singuratic e sinonim cu salbatic… cu toatea astea imi dau seama ca sunt atent la unele detalii ce altora le scapa…ca am preocupari ce familistii nu le au.. ca am idei ce omul insurat le uita… ca am trairi greu de povestit..fara sa ranesti atunci cand esti implicat… deci sunt liber… sunt liber ..sunt singur…dar liber.. cerul e limita…pot sa fac ce vreau… e un lux… un lux ce costa… momentan beau…. daca as fi avut nevasta si copil acasa n-as putea s-o fac….as face-o de suparare poate..dar acum eu beau pentru ca pot…beau pentru ca vreau…beau pentru ca imi permit…. imi permit sa fiu liber ….

Imi doresc sa tin pe cineva in brate in somn uneori… dar sa stiu ca a doua zi pleaca … uneori as vrea sa plece atunci… cand e proaspat ciufulita… cand imi ajunge sexul… dar m-am saturat si de asta.. nici de asta nu am chef… la fel mereu..doar cadrul si numele se schimba.. in rest acelasi lucru… am stiut mereu sa ajung in pat… sa le fac sa ceara… am stiut sa fiu player… sa ma simt bine, si sa le fac sa tremure de placere… dar m-am saturat si de asta… nu imi mai da satisfactie… Si te saturi sa auzi mereu ca le faci fericite, ca langa tine pot fi ele… ca in felul tau ele te iubesc..iar tu esti inert..si uneori te doare.alte ori esti indiferent… ai vrea sa poti spune macar un “si eu” …dar nu o faci… acolo stii ca e un inceput de un nou sfarsit…si le faci fericite…pentru ca stii cum… dar tu? tu de ce nu esti?

De multe ori m-am intrebat de ce… si nici whisky nu-mi raspunde… dar pula mea sunt liber..

Multe lucruri le-am invatzat singur.. iar altele le-am dedus din invataturile altora…din pacate nu am scapat de doctrine si filosofii implantate fara mila de ai nostri dragi parinti, si generatia care ne-a crescut… Nimeni n-a scapat de taisul nemilos al indoctrinarii, oricat de mult ne-ar placea sa credem ca noi suntem puri, nu este asa deloc…suntem la fel de murdari in ganduri si fapte cum au fost si ei… Insa un lucru m-a framantat mereu.. nu am cautat niciodata sa fiu bun, sau rau.. pentru ca stiu ca limita dintre cei doi termeni este efemera..dar mi-a placut sa fiu corect…

Sa fiu corect indiferent de etica, de morala, de bunatate, sau de rautate… Acum voi aruncati cu pietere..dar am preferat uneori sa fiu rau in acceptiunea generala doar pentru a fi corect… corectitudinea asta sau verticalitatea cum vreti voi sa-i spuneti nu tine cont de bunatate nu tine cont de etica, de morala… ci pur si simplu de corectitudine… nu dupa principiul vechiului testament, nici dupa intoarcerea celuilalt obraz…. ci pur si simplu conform propriilor convingeri, fie ele bune sau rele.

Una grea care-mi sparge capul acum… e urmatoarea….daca as putea face un schimb…sa pot gasi leacul pentru cele mai distrugatoare boli incurabile pe lumea asta, in schimbul unei vieti…sa spunem un copil nevinovat.. As avea taria s-o fac? sa sacrfici o viata nevinovata pentru a a salva altele zeci, sute de mii, sau poate chiar milioane.. Acum oricum suntem multi pe planeta asta.. dar asa ca idee..cine as fi eu sa pot decide asta? sa trimit la moarte un copil, pentru a salva sute de mii de vieti? si oare ar merita? dar daca acea viatza care trebuie s-o sacrfici ar fi cineva apropiat?? tu ai face-o ?

N-ai dreptul de a decide viata nimanui..dar in acel timp nu ai dreptul de a trimite pe cineva la moarte, asa cum nu ai dreptul de a ii salva pe ceilalti.. sau nu? cum e asta? corect ar fi sa-l sacrfici pe micutz..ai face un martir un erou…oricum v-a muri intro zi.. macar asa ar avea un sens viata si moartea lui.. poate peste cateva zile moare intrun accident auto…sau altfel.. dar nu..o sa ma judecati acum…dar as face-o.. sincer as sacrficia o viata pentru a salva alte cateva sute de mii… nu e drept, nu am dreptul asta…dar as face-o…

Acum vine partea celalalta..daca ar trebui sa sacrifici pe cineva drag ai face-o? poate ca nu..aici intervine subiectivismul si afectivitatea.. dar daca ar trebui sa ma sacrfic eu? Nu cred.. sincer nu stiu…nu am fost pus in situatie.. dar nu sunt vreun erou medieval sa-mi sacrfici viata pentru printesa..si in plus..sunt prea las ca sa mor… poate tu cel/cea care citesti acum ai face-o… poate ca nu… nu stiu ce sa zic..cred ca dintro mie de oameni…gasesti unul..dispus sa se sacrifice pentru omenire… Si poate doar daca as fi diagnosticat cu o boala incurabila..poate atunci as pune in balantza ideea asta…

Dar si atunci cred ca as lupta pana in stadiul terminal….sunt prea las sa mor…sa ma sacrific pentru semeni… acum hai aruncati cu pietre..cei care ati face-o fara ezitare… Ar fi corect s-o fac? da! dar nu stiu daca as avea curajul…daca as avea taria..cel putin nu acum.. nu acum cand sunt la inceput de drum, si ma chinui sa fac ceva…dar sunt convins ca voi ati face-o fara ezitare..voi cei mai corecti si cei mai buni dintre oameni..voi cei fara de pacat… In fine..cam la ideile astea as reduce etica si corectitudinea…idei extremiste e drept….dar pana la urma in situatii extreme se vede din ce esti facut nu-i asa? eu sunt las…. n-as face-o…recunosc…

Sa fi fost vara…spre sfarsit..caldura mare.. (ce dor imi e de zilele alea).. O frecam la rece in casa… nimic interesant.. Aveam o prietena de tren…ca de obicei..doua trei statii apoi coboram.. era deja un obicei.. se apropia statia mea.. nu aveam chef de nimic….si ma suna un retard..

-Ce faci coaie?
-Mbine mah…prin casa.. beau o bere..
-Hai in oras…
-Nu merg mah… mi-e lene si n-am chef…
-Hai mah misca-ti curu’..mergem in centru’ vechi…

Pana la urma m-am hotarat… ce sa fac… era vineri seara.. se apropia de miezul noptii… Am ajuns acolo, asta era cu 2 gagici…m-am prins repede de schema..avea nevoie de un un backup, sa nu se plictiseasca madmoazela…. Ea dragutza asa de felul ei..nimic de zis… Totul a decurs normal, lichidul bahic si-a facut treaba… s-a facut ora 2 jumate..sau sa fi fost chiar trei..la un moment dat astea tot trageau sa mergem la ele..eu eram indiferent..asta nimic… au plecat fetitzele la baie..

-Bah..ce ai? esti ok? mergem la astea, sau o arzi dubios?
-N-o ard mah in nici un fel…dar n-am chef….
-S’atunci de ce-ai mai iesit cu ele?
-Nush..sa-mi bag pula daca ma inteleg…. da n-am chef sa merg la ele…

Intrun final daca fetele au vazut ca nu dam nici un semn, s-au scuzat politicos, si au plecat…fara ca noi, doi calavaleri teutoni sa le insotim macar pana la masina.. nu dadeam doi lei pe ele… ca ele, multe altele….

-Zi cojones..acuma ca s-au tirat..care-i baiu?
-Ba nush…pula mea.. nu ma mai inteleg cu Mihaela…
-Pai cum asa? aveti 4 ani…ce s-a intamplat?
-Nush frate…sa mor… nush ce-i cu ea.. nu-i mai convine nimic, e mereu tacuta… nu e fericita..asta e clar…
-Dar tu esti??
-Nu ma mai intereseaza cum sunt io mah.. vreau s-o vad razand….s-o vad arzand..din nou…
-Pai si faci ceva pentru asta?
-Ce dracu sa fac mah?? am plimbat-o..i-am dat tot ce si-a dorit.. muncesc ca sclavu sa ne fie bine..dar …se pare ca nu-i suficient..
-Pai nu e… Dar care-i faza…ce nu-i convine?
-Nush… nu vrea sa vorbeasca…
-Poate are pe alcineva?
-Pai..da…m-am gandit si eu… dar de ce nu spune…sau nu pleaca pur si simplu si gata..
-Pai nu poate mah…poate ii e teama ca te loveste, poate nu vrea sa ramana cu ala…poate…si poate..
-Pula mea mah… singurul poate e ca nu i-am oferit atentie in ultima vreme…si mi-a spus-o…
-Si ce-ai facut?
-Nimic…vin prea rupt seara sa o mai scot…mie imi ajunge sa o tin in brate la tv pana adorm..
-Da..dar ei poate nu ii ajunge… poate si tu esti rece..
-Pai cum naiba sa fii altfel cand te omori cu leii toata ziua, si seara vrei sa fii cu ea, si ea.. nu-i acolo…are privirea rece..Nu pot sa ma apropii de ea ca nu ma lasa.. ma tine la distantza…si ma roade…
-Mda… dar ai discutat cu ea?
-Nu vrea..o da in diverse si fuge in ea…. Ce sa-i mai fac frate? ca i-am facut toate poftele, incerc sa o fac sa se simta bine..dar ea nimic… ceva nu merge…
-Si cu retardatele astea ce era? te-ai gandit s-o inseli?
-Pula mea.. vreau si eu sa fiu fericit nu? m-am imbatat ca bou acum….altfel probabil eram la alea…
-Lasa ma ca e mai bine asa… te duci frumos acasa..o iei in brate…si adormi…
-Ca sa ce coaie? sa ma trezesc iar maine in privirea ei rece? in indiferentza ei?
-De ce nu pui capat fra’ atunci?
-Nu pot…o iubesc..