Leg ciori de gard!

Aseaea am fost in club Maya. Acolo a inceput totul. Acum vreo 2 ani. Povestea e cam asa.. Acolo, duminica seara, exista un microfon, de fapt doua, public, bautura, boxe…etc.. Am laut microfonul ala si am inceput sa vorbesc la el, in sperantza ca oamenii vor rade. Prima oara au ras. Poate de ceea ce spuneam, poate de mine ca aveam emotii, ma balbaiam putin, dar a fost ok. Acolo am descoperit prima data puterea hipnotizanta a aplauzelor.

A mai trecut ceva timp de atunci, am strans cateva ore bune adunate pe scena. Primii bani facuti din asta, wow..au fost geniali..i-am baut pe toti. De atunci si pana acum nu pot spune ca din banii facuti din asta am putut macar sa platesc o luna de chirie. Nu m-am agitat intratat incat sa fac bani din asta.. Ideea este ca emotii inca mai sunt uneori, dar pentru asta exista whisky. mare inventie si treaba asta…

Ma rog..aseara am fost din nou in Maya.. nu mai mersesem acolo de vreun an de zile. Doi baieti talentati, trupa CPC, ar trebui sa mergeti sa-i vedeti. Sunt ok. Au energie pozitiva, au talent. Sunt la inceput dar merita sa mergeti sa-i vedeti. Din pacate aseara nu au avut public. A fost lume suficienta, dar nu pentru stand-up. Lumea nu intelege ca ideea de stand-up este o manifestare artistica, teatru de comedie..sau ma rog o derivatie a lui.

Sunt oameni care merg la un astfel de spectacol si stau suparati cu mainile incrucisate, privindu-l pe omul cu microfonul in mana si gandind parca : “Hai coaie…impresioneaza-ma!!!” NU asa..nu asa merge treaba. In rpimul rand, te duci la un spectacol de comedie pentru a te binedispune, pentru a rade. E drept ca uneori e si vina celui cu microfonul, ca nu reuseste sa creeze atmosfera, dar nu mereu. Uneori chair nu ai cu cine. Aseara erau 2 mese care radeau.. se simteau bine…tineret. Erau insa si oameni mai in varsta acolo, care strambau din nas de fiecare data cand se strecura o pula in glume.

Pentru ca de vreo 2 ani ma invart in cercurile astea, baietii m-au rugat sa le fac deschiderea. Principiul e simplu. Un amator, adica un stand-uper care nu este suficient de cunoscut sa fie platit, face deschiderea, 5-10 minute, pentru cei care urmeaza sa sustina spectacolul. Asta e diferentza mare intre amatori si ceilalti. Nu inseamna ca amatorii sunt mai slabi, dar nu sunt platiti, nu tin capul de afis, iar oamenii nu au asteptari de la ei. Toata lumea castiga asa, pentru ca atunci cand cei profi intra in scena, lumea e incalzita, a ras cateva minute inainte. Amatorul strange experientza si astfel toti castiga.

N-am facut aseara worm up, pentru ca nu am avut chef. m-am dus acolo doar sa-i vad pe baieti, si sa revad atmosfera in care mi-am facut intrarea. Sfatul meu pentru cei care inteleg ca standup inseamna doru octavian dumitru, si teo cu cuvintele vulgare…stati acasa. Stand-up -ul este o manifestare urbana, care prinde contur si la noi, si oamenii care se chinuie sa faca material, sa-i faca pe altii sa rada, au nevoie de sustinere. O sala moarta, cum a fost aseara, nu ajuta. Sunt glume bune, sunt glume mai putin bune, dar oamenii astia care se chinuie sa le inventeze ca tu sa razi cu berea in fatza pana faci spume al gura.(de la bere evident), merita sustinuti.

It’s a fucked up world.. yes it is.. I won’t start complaining about shit right now, cause i got lot of shit lately.. Bu just some conclusions of my own ..

So..how fucked up it.. some guy get’s a job…and just before entering to the interview ..he fuckin’ says to me: i gotta get this job..cause i just made a bank loan for my iphone 4 ….How fucked up this is??

Sometimes in life..only one person doesn’t call you…and you feel like the whole world is silent …how fucked up that is?

My personality is who I am, but my attitude depends on who you are… this is also fucked up.

Almost all the time I feel that something or somebody is stopping me, most of the times I’m the stopper ….I’ts ironic..

If a kid would give up, all the times he falls … he would never actually learn how to walk..

Also..all the shit you have today, it’s the result of what you did yesterday ..

How fucked up it is when people seem not to see each other ? With laptops, I=pads, and shit… with each inch the technology brings us together, it actually puts distance between humanity ..

I was born here, I was raised here, But i fucking write this in english..  so how fucked up is this?

We borrow all the shit from outside, because we are unable to be original, unable to be us…

I could do this all day long… but i got bored.. so..how fucked up this is??

Nu gasesc nici macar un motiv bun, sa fiu ceea ce vreau, si sa fac ceea ce-mi doresc in viatza….dar gasesc 1001 pentru a renuntza.. Dubios.. Cred ca-mi place prea mult jocul, terenul de joaca… Ceea ce-mi doresc cu adevarat, e un drum plin de obstacole, un drum plin de idioti, si piedici..o lume grea, o lume rea…dar calea usoara nu ma coafeaza.. Nu m-a coafat niciodata…

Nu o sa stau sa descriu, dar ceea ce-mi doresc cu adevarat, din afara pare usor, pare fenomenal, pare iesit din comun, dar e a drequ de greu…sa te lupti cu rechinii zilnic, sa te lupti cu critici, cu amatori, cu profesionisti.. sa lupti pentru o bucata de paine cu o gramada de alti omuletzi care o vor.. E ca la admitere..cel putin 25 pe loc, si niciodata nu e usor..niciodata nu e simplu..nu poti pur si simplu sa intinzi mana…trbeuie sa lupti…

Odata, demult credeam ca lupta asta are limite, ca are reguli, ca are etica, ca are morala..dar s-a dovedit departe de oricare din treburile astea..s-a dovedit o lupta pentru supravietuire in care nu intotdeauna cel mai corect, sau cel mai desptept castiga…si ce cele mai multe ori, contextual, cel mai pervers, sau cel mai adaptat situatiei.. E drept ca exista cazuri in care castiga uneori unul aparut , chiar picat acolo din intamplare…dar succesul e mai dulce asa…e mai multumitor..cand stii ca ai castigat….

Insa..sunt departe de a castiga..abia am inceput o lupta…. abia am inceput si imi trez zilnic prin cap sute de idei, si motivatii pentru a renuntza, pentru a lua un alt curs..cursul usor, si stabil pe termen lung….dar nu cred ca sunt proiectat asa…ceva in mine nu functioneaza…plafonarea, si plictiseala isi spun cuvantul..lipsa motivatiei..ma omoara… riscul ma tine in viata….

De ce nu pot sa imi rup creierii si apoi sa dorm toata ziua? n-am copil de crescut, n-am nevasta care sa urle ca nu am facut curat…de ce pe masa nu poate fi scrum? de ce doza de bere nu poate sa stea acolo pe masa cateva zile? de ce patul nu poate fi nefacut pururi? de ce haosul nu poate avea o ordine? de ce trebuie sa te conformezi? de ce ?

Riscul major este sa nu dai niciodata lovitura, dar merita sa mori incercand…cred eu..am inteles asta odata cu inceputul….cand am ales prima data acest drum, am inteles ca e posibil sa nu iasa, dar ca multumirea ce-o poti avea atunci cand iese, merita toata straduintza…pare ciudat nu? pare dubios…pare oricum…dar nu sigur..niciodata nu o sa fie sigur, nu are cum sa fie… n-are cum sa fie pentru ca nici nu este… altii s emultumesc sa se complaca intrun rudiment social, eu prefer sa incerc pana nu mai pot..fizic, psihic… M-a daramat odata asta, dar odata ce renasti, e mai greu…

Stiu ca multi nu inteleg…stiu ca multi aleg calea usoara..dar cine sutn eu sa-i judeca? fiecare stie ce-i mai bine pentru el…de multe ori imi doresc sa pot sa fiu ca ei..as fi mai linistit..dar din pacate, sistemul meu de valori, e un pic diferit..si chair cred cu tarie… ca 150 de esecuri, pot duce la un succes meritat…. inveti, inveti, inveti..mereu atunci cand pierzi..si data viitoare faci lucrurile altfel… e atat de simplu uneori, si tot la fel de complicat.. te dai cu capul de pereti de 10 de ori, pana sa nimeresti gura de aer proaspata de pe fereastra deschisa..asa e cand nu vezi…asa e cand stii ca exista aer proaspat, dar nu-l vezi..nu stii unde e..

Poate pentru tine un job de la 9 la 5, care sa-ti permita sa iti platesti o rata la casa, si alta la masina e suficient…nu? adica..ce sa-ti doresti mai mult de atat….pentru mine nu e…prefer sa imi urmez un drum…. un drum pe care l-am gasit al naibii de greu, si pe care este si va fi al naibii de greu sa-l urmez….

Am iesit sa ne plimbam. Aer de seara, munte.. Insa nu-mi puteam stapani gandurile…daca chiar l-am ucis pe ala? nici nu stiam despre cine e vorba..si daca nu era singurul? daca intradevar mersesem prea departe. Usor..usor incepeau sa-mi revina in minte amintiri…lcururi, situatii, oameni…pe care se pare ca am vrut sa le uit..

Ne-am oprit la un restaurant…imi era foame maxim.. parca nu mancasem de cateva zile. Dupa vreo 15 minute, au intrat in restaurant doi tipi imbracati in costume negre..pareau dubiosi. pareau foarte dubiosi, mai ales ca pareau ca ne urmaresc pe noi..
-Auzi.. tipii aia se uita la noi!
-Relaxeaza-te…esti paranoic…
-Mda..poate..cu toate astea..nu au comandat decat apa plata..

Am continuat sa mancam nestingheriti..apoi am plecat inapoi spre hotel..Deja se facuse noapte afara… brusc am auzit o frana..si am fost luat efectiv pe sus… Ana din reflex, s-a ascuns dupa o masina.. apoi o lovitura in ceafa..o caldura puternica..si mi-am pierdut cunostinta.
Cand mi-am revenit, eram intro camera mica legat la maini de scaun, si un tip din cei doi din restaurant ma privea..
-Buna dimineatza frumoasa adormita!
-Cine esti? ce vrei??
-Important este cine esti tu..
-Cu toate astea..as vrea totusi sa stiu si tu cine esti..

Apoi s-a ridicat, a venit spre mine si m-a lovit puternic in stomac..dupa cateva secunde..mi-a spus..
-Lucrul asta merge asa..eu vorbesc tu asculti..apoi vorbesti tu cand termin eu…clar??
-Mda… cum spui tu….
-De ce l-ai omorat pe ala in Baneasa? stii ca era politist sub acoperire? o sa iei pe viatza…
-N-am omorat pe nimeni..nu stiu despre ce vorbesti…
-Si pistolul care l-am gasit la tine in masina…a cui e?
-Nu stiu..nu-i al meu…
-Nu-i al tau nu?? oricum nu mai scapi..spune-mi tot ce stii despre Sarpe..si te reduc la 20 de ani…
-Habar nu am ce vrei sa-ti spun….l-am cunoscut pe Sarpe recent…
-Bine ..fie ca tine…

Apoi a iesit din camera… Dupa vreo 3 minute..intra Ana…
-Ce faci? esti ok? ti-au facut ceva??
-Asculta-ma cu atentie…nu sunt cine crezi tu ca sunt…spune-le tot, si va fi bine!!
-Ana! ce-i cu tine?? ai luat-o razna..
-Nu ma cheama Ana… sunt inspector Madescu… asa ca..uite ia foaia asta de hartie..si apuca-te si da declaratia…

Apoi a iesit din camera…. o hartie alba, si un pix..singura problema era ca ..inca eram legat la maini..si de-as fi vrut sa scriu ceva.n-as fi putut… inca nu-mi venea sa cred ce se intampla..nu stiam cine sunt, dar m-am trezit brusc in mijlocul unor crime, in mijlocul unei grupari mafiote…. cine dracu sunt??

Nu strivesc eu corola de minuni a lumii.. Nu dau peste cap teorii consacrate filosofice..nu asta e ideea…Ci pur si simplu cern o realitate.. Cern o simtire, o atitudine, un gand..prin propriul sistem de valori, care poate fi al naibii de diferit de al celorlalti, cu toate astea e al meu, e stilul meu si nu renuntz la el.. Pentru ca daca viata asta m-a invatzat ceva, cine pula mea esti tu, cel care citesti acum, sa incerci sa ma convingi pe mine de dreptatea ta.. Nu dau doi lei pe ea.. Realitatea ta e o lume creata de mintea ta…care poate avea sau nu puncte in comun cu a mea…asa ca fuck off..

Daca faci parte din oamenii care afla un cuvant nou, si incep brusc sa il foloseasca, daca esti acel gen care are mereu ceva de spus, doar ca sa spuna ceva, daca esti acel gen de om care te cufunzi in profunzimea unei manele, daca esti acel gen de om pentru care visul in viatza este un mertzan si un iphone 4s..fuck off.. Nu ca nu ma intereseaza ce zici tu, dar ma doare direct in partile dorsale.. NU ma intereseaza cum crezi tu ca e mai bine, nu ma intereseaza ce crezi tu ca este etic si moral, nu ma intereseaza ca ma judeci..judeca-ma mah! Fa-o.. apoi da cu pietre..

Da ma cu pietre,…ca in perfectiunea ta eu sunt tot ceea ce urasti… Si ma urasti pentru ca nu ma poti intelege, ma urasti pentru ca esti invidios, ma urasti pentru ca ma consideri o amenintzare….daca am scapat vreun motiv, te rog frumos lamureste-ma… I-am tras-o cumva prietenei tale?? cred ca problema este ea nu tu… de furat, n-am furat, rautate gratuita..nu e genul meu.. nu ca n-as putea fi raxbunator, nu ca n-as putea fi rau..dar ce rost are? de ce sa pierd timp cu tine, cand tu esti un idiot? cand tu nu stii altceva decat sa ma mananci de cur? app..pofta buna, acum am mai pus ceva kile pe mine, si m-ar ajuta un pic treaba asta..

In fine..incerci sa-mi vinzi gogosi… incerci sa ma faci sa cred ca am nevoie de-o fiintza superioara careia sa-i atribui toate necazurile mele, pentru ca nu-i asa..le merit, dar in acelasi timp ralizarile m-i le atribui mie, pentru ca am crezut, deci cumva tot meritul Lui/Ei este…deci eu nu prea exist..incerci sa ma convingi si pe mine, pentru ca tu esti slab, si nu poti crede in tine, nu poti crede in oameni, in rasa, in evolutie, si atunci te constrangi singur.. te vesi tu pe tine atat de mic, si asta ma afecteaza si pe mine, pentru ca incerci sa ma tragi in jos..si asta pentru ca eu am avut curajul sa ies din multime, am avut curajul sa parasesc turma, sa merg invers ..sa lupt cu valul, in loc sa merg pe el..

Deci realitatea ta, ma pis pe ea..e ceea ce m-a stricat de mic, e ceea ce m-a tinut sa evoluez, e ceea ce mi-a legat porpriile aripi cand incercam sa zbor, este ceea ce m-a facut mereu sa ma simt mic si neimportant…este ceea ce te face pe tine sa fii ceea ce esti.. un purice infect.. este ceea ce te face sa crezi ca in toate momentele trebuie sa spui ceva genial pentru a fi auzit..este ceea ce te face sa crezi ca ai nevoie de o gramada de bani, pentru a oferi unei femei un moment special..este ceea ce te face sa te pisi tu ca femeie pe omul care te face fericita, pentru a putea fi cu cel care te plateste.. trist nu? dar ei de fapt te platesc…te platesc iar tu esti ok cu asta..si te simti bine….este ceea ce te face sa te iubesti atunci cand te uiti in oglinda, iti flexezi buzele, si iti faci singura poza..cu iphone 4 3vident….

Deci prieteneashi.. ideea e simpla…fiecare are drumul lui, si in loc sa trageti in jos pe toti ceilalti care nu merg odata cu voi, respectiv odata cu turma, mai bine i-ati ajuta…ca poate ei ajung acolo unde voi doar visati..si va ajuta si pe voi..sau macar va dau un exemplu, va arata ca se poate..va arata ca exista si variante..exista variante in care visele tale pot prinde aripi, exista variante in care poti fi ceea ce vrei sa fii cu adevarat.. poti fi omul care ai vista sa fii..fara sa traiesti o irealitate de cacat pe facebook, sau pe net… O sa incurajez tot timpul spiritul liber, gandirea progresiva bazata pe evolutie, si nu pe cretinism….aaa greseala de ortografie..vroiam sa spun crestinism…dar cred ca e acelasi lucru..

Si cu toate astea, daca ai inteles ceva pana acum, eu inca cred ca se poate, inca mai cred ca putem scapa de propriile lanturi…lanturi ce n-i le punem singuri… cacaturi sociale, menite sa fim ‘dragutzi’…plm..genul ala..hai sa ramanem prieteni, sunt eu, nu esti tu… sau de genul : stii esti ok pe postul asta, dar e cineva mai pregatit ca tine, sau ..nu o lua personal dar nu mai pot fi prieten cu tine, avem alte interese…etc..etc… ne legam singuri…ne cenzuram singuri..nu spunem ce gandim, nu traim ceea ce simtim, nu dam frau liber imaginatiei…au castigat bai nene..au castigat aia 1%.. ne-au facut pe noi insine sa ne-o tragem singuri…ce e mai frumos pentru ei decat asta? atunci cand unul e impotriva lor, vin ceilalti…tot de-ai mei si mi-o trag.pentru ca e bine asa…pentru ca trebuie sa arati ca in reviste, pentru ca trebuie sa ai bani, pentru ca trebuie sa ai casa mare, pentru ca trebuie sa fii glamour…

Dar in toate astea..unde pula mea suntem noi? cei care am crescut cu cheia la gat, care am mestecat turbo, de ziceai ca e cea mai smechera treaba …cei care alergam pe afara, cei care jucam sotron, si ciocolata..si fotbalul pentru noi avea alta semnificatie decat 2 joystickuri si un xbox… unde naiba esti tu in toata asta?? unde e omul din spatele cetateanului?? deci stii ceva? ma phoot in realitatea ta, care nici macar nu e a ta..

Am adormit vorbind cu mine.. In vis..mi-am amintit tot… Gasisem un doctor renumit in hipnoza, care dezvoltase o procedura combinata cu nenorocitele alea de pastile, prin care anumite perioade din memorie puteau efectiv fi uitate… aruncate undeva jos… nu puteau fi sterse..dar le puteai uita.. Din pacate nu mergea asa simplu… veneau inapoi odata ce luai pastila, dar aveam nevoie de ajutorul lui pentru a putea sa revina toate,..in ordinea in care trebuie..

M-am trezit cu Ana deasupra mea.. imi vorbea…la inceput am crezut ca vocea ei face parte din vis…dar am deschis ochii…si incerca sa ma trezeasca…

-Neatza… esti ok?
-Cat…cat e ceasul?
-4
-Wow..am dormit ceva….
-Cum esti…?
-Ametit..

**mda… acum stiu…ce ciudat… de azi noapte pana acum..parca toate astea sunt implantate in capul meu… sunt ca un film..**  Imi aduc aminte ca .. era tanara cand ne-am cunoscut… 20 de ani…ne-am iubit… dar apoi am fost oarecum racolat de Sarpe..bine..cu voia mea..ma atragea ca un magnet lumea in care se invartea el… toti banii, combinatiile.. imi dadeau sentimentul de putere.. Dar odata ce am inceput sa fac comisioane pentru Sarpe… lucrurile s-au schimbat.. ne-a interzis sa ne mai vedem… ne vedeam pe ascuns… cand puteam…ea cand iesea de la scoala…eu cand eram liber… era portita mea de scapare..usor usor..am inceput sa urasc lumea aia…si ea ma putea scoate de acolo..

Atunci cand eram cu ea, uitam ca problemele exista… traiam pur si simplu… de cele mai multe ori magia era intrerupta de telefoane de la Sarpe.. spunandu-mi ca daca sunt cu ana iar..imi rupe capul… El considera ca imi pierd vremea cu ea…ca ies cu ea de plictiseala… stia ca-s bagabont… odata cu trecerea timpului am intrat pana peste cap in asa zisele afaceri… Sarpe era tzepar de meserie…

-Auzi Ana..ce trebuia sa luam din vitan? ai idee?
-Pai tu nu stii?
-Nu…din pacate…
-Actele tale..pasaport, buletin…o noua viatza …
-Cum adica o noua viatza??
-Chiar nu-ti amintesti?
-Nu..jur..
-Mda…
-Auzi…de ce ai ramas cu minte dupa toate astea?
-Pentru ca nu pot schimba parintii…si n-am vrut sa ne despartim pentru un moft…
-Mda.. dragutz…
-Nu-ti amintesti?
-Ba da.. dar..de ce trebuie sa-mi schimb numele?? asta nu o inteleg…
-Pai..cred ca l-ai ucis pe tipul ala…
-Cum adica…adica nu cred ca am mers atat de departe…
-As vrea sa cred ca nu ai facut-o…. dar…el a disparut…
-Cand??
-Cu o zi inainte sa ai tu blackout-ul…te-ai intalnit cu el la baneasa…
-Si???
-A fost gasit mort in padure a doua zi.. nu se stie cine….vreau sa cred ca nu tu….
-Fuck!! Sigur Sarpe stie…

To be continued..

Fumul iese usor din tigara.. incet..cu grija…are propria lui vointza… Si ma face sa-mi dau seama cat de putine lucruri conteaza in viatza asta..atat de putine, lucruri cu adevarat importante…si nu..nu banii, nu masina, nu casa, nu telefonul.. nu hainele..astea-s doar accesorii.. Indispensabile ar spune multi..dar nu..au fix atata importantza cat le dam noi.. e vorba doar de perceptie..si atat…

O bere nefiltrata imi spune ca timpul curge cum nu mi-am imaginat vreodata..fie ca vreau..fie ca nu vreau…imi spune ca totul ar.e culoarea pe care vreau sa i-o dau. Imi spune ca totul se reduce la cine sunt..nu ce am, nu ce fac…. desi in functie de cine sunt am si fac anumite lucruri… imi spune ca totul e relativ…viatza, iubirea, sanatatea, banii…oamenii..prietenii… jobul…

Pachetul de tigari imi arata ca totul se termina..incepe si se termina..depinde de tine cat de repede vrei sa se termine, cat de mult pretuiesti ceea ce ai, si cat de repede esti dispus sa schimbi ceea ce ai pe ceva mai bun, sau mai rau…. cat de des esti dispus sa faci schimbari..

Muzica imi spune sa ma relaxez…sa invatz sa ma relaxez pana la refuz..pana nu mai simt nimic..pana sunt inert..si atunci pot cu adevarat sa respir…atunci simt ca zbor…simt ca traiesc cu adevarat..orice mi-ar da viatza..sa pot sau sa nu pot duce…momentele grele sunt si vor fi mereu…dar muzica parca tzipa la mine…sa nu cedez….sa lupt….sa lupt pentru ceea ce vreau, pentru ceea ce simt, sa nu-mi pese ce cred altii, ce vor altii…

Lemnul din masa imi spune sa fiu nepasator.. sa stau nemiscat in fatza furtunii, in fatza oamenilor…..pentru ca inturn final totul trece.. si pot sa zambesc…ca a mai trecut una si nu m-a daramat… de-ar fi asa simplu…. de-ar fi atat de usor…. sa-ti urmezi propriile vise…fara sa-ti pese..dar …lemnul asta… asta imi striga..sa-i phoot in gura pe toti..si sa-mi vad de drum..sa-mi vad de vise, de viatza…de ceea ce vreau, de ceea ce simt..

Si eu mie ce sa-mi mai spun… inca o seara in care alcoolul imi rupe franele… inca o seara care sper sa treaca, scriind o noua fila in istoria personala, o alta seara din care sa invatz ceva..o alta seara din care sa trag niste concluzii ce ma vor ajuta maine, o alta seara plina de tot, si goala in acelasi timp…o alta seara in care sa-mi aduc aminte ca fericirea si implinirea vine din interior…si in nici un caz din bani, sau din alte persoane..ci din propria perceptie asupra vietii, din propriile ganduri ce se tranforma in simtzaminte… bune, sau rele, sau neutre..de care-or fi… ideea e ca atat timp cat le ai..traiesti..esti viu..

Mda.. sunt tipologii, si tipologii..atat femei cat si barbati, prin natura noastra suntem diferitzi..insa ..oarecum, abstract, cred ca putem sa ii catalogam cumva, sa-i impartim pe genuri, chiar specii… in fine doua din marile specii de barbati sunt momy’s boy, si barbatul salbatic…

Greseala mare a unei femei este ca atunci cand gaseste un baiat bun, de cele mai multe ori astia fac parte din categoria momy’s, se plictiseste repede..si apoi cauta un barbat liber.. numai ca…greseala mare este ca odata ce-l gaseste, incearca sa-l schimbe..sa-l transforme in ceea ce ar vrea ea de fapt sa fie..intro proiectie a ei asupra barbatului ei ideal..

Riscul mare aici este ca unii dintre noi chiar ne schimbam, ne transformam, doar de dragul ei..atunci cand o iubesti, incerci sa faci si ca ea, ca sa o multumesti..dar nu inteleg eu aici care plm e faza..adica daca ea te vrea, de ce nu te ia asa cum esti? nu ca n-ar fi valabila si reciproca, dar in general cam femeile sunt cele care incearca sa schimbe barbatul..

Unii se schimba, si chiar sunt fericitzi aparent, iar altii doar intra intrun rol.. un rol trist, un rol de barbat domestic, sub papuc.. iar aici iar sunt 2 variante..joaca un rol idiot ca sa o multumeasca pe ea, pana ce ea se plictiseste si vrea altceva, un acel altceva pe care sa nu-l mai poata modela ea dupa bunul plac, si a doua varianta in care barbatul se plictiseste de rol , si-si baga pula..

Trist este ca desi ea, vrea sa-l modeleze dupa bunul plac, de fapt fara sa-si dea seama, ea vrea pe cineva pe care nu poate sa-l schimbe..pe cineva care sa aibe taria necesara, ca si in fatza iubirii sa nu cedeze, sa fie ca bradul.. ciudat… chiar m-i se pare ciudat, cum functioneaza psihologia femeii.. de ce? pentru ca daca s-ar relaxa si ele mai mult, n-ar mai avea atat de multa bataie de cap… dar cine naiba sa asculte?

E mai frumos sa te chinui, sa ai bataie de cap, decat sa simti, sa traiesti natural? se pare ca da…. daca eu ca si barbat nu-i cer ei mare lucru, decat sa fie acolo atunci cand am nevoie de ea, de ce naiba ea incearca sa ma schimbe total, pana atunci cand nu ii mai place? ca sa ce? orgoliu de femeie? le-a intrat in cap emanciparea si faptul ca de fapt ele conduc lumea? de fapt nu-i asa…conducem lumea impreuna…si faptul ca ai sani si cur, nu-ti asigura nicidecum dominatia.. ci dinpotriva te transforma fara voia ta in prada..

Poate ca e valabil faptul ca 90% din barbatii care te vaneaza devin repede ei prada, si tu vanatorul, dar exista totusi acei 10% pe care nu-i poti intoarce…si ei te vor privi mereu ca o bucata de carne, pentru ca tu asta faci, asta vrei…te folosesti de asta pentru a schimba regulile jocului, si parerea mea este ca nu ai nici un drept sa comentezi prea tare atunci cand pierzi…tu ai vrut sa joci, tu ai vrut sa controlezi un joc, si ai stiut riscurile.. Faptul ca in 90% din cazuri tu castigi, nu-ti confera insa unanimitatea necesara… si culmea acolo unde nu poti castiga acolo esti atrasa… the one that got away.. Ca sa nu merg pe clisee, exista o vorba, ca in spatele unei femei dorite de majoritatea barbatilor, exista cel putin un barbat plictisit de ea…Si ce-i trist, este ca de cele mai multe ori, ala e iubirea vietii tale.. ironic..

Am ajuns pe la 5..ne-am cazat…. am facut un dush…pana sa ies din dush.. Ana adormise… avea un tricou alb.. cu un umar usor dezgolit.. pantaloni scurti roz… si dormea ca un copil… Mi-am aprins o tigara si am deschis nenorocita aia de cutie…asteptam de cateva ore bune… ardeam de nerabdare sa vad ce e in ea.. ** la dracu e inchisa…combinatie.. cifru din 6 ..ce naiba e inauntru… ca doar nu o fi secrete nasa…**

Dupa vreo 20 de minute de incercari .. am renuntzat..nu nimeream neam combinatia… nu iesea deloc.. am trezit-o pe Ana…

-Auzi in ce data ne-am cunoscut noi??
-Ce ma? mi-e somn..lasa-ma sa dorm…
-Hai mai zi…

Am aflat ..am deschis cutia… inauntru niste articole din ziar.. un cd..si o scrisoare..de mana…scrisa de mine..si un flacon cu niste pilule ciudate… am citit scrisoarea, si mi-am dat seama ca era scrisa de mine, pentru mine..imi explicam oarecum cum am ajuns in situatia in care eram acum.. Era un fel de cutie neagra in cazul in care s-ar fi intamplat ceva…si judecand dupa intamplarile din ultimele zile, se intamplase ceva… Lucrasem cu un doctro se pare, un neuropsihiatru …un fel de hipnotizator, care reusea cumva sa stearga efectiv parti din memorie… de fapt nu le stergea … le ascundea cumva, pe fondul unui drog puternic ce parea ca ar fi acele pilule…

**oare sa iau acum una…sa vad ce se intampla?… daca as avea un pc, m-as uita un pic pe cd..sa vad  ce e pe el.. **..am ezitat…dar mi-am zis ca nu am nimic de pierdut … am luat pastila…si m-am intins usor in pat m-a luat ametzeala ….apoi am cedat… am adormit…cred…. eram eu..in fatza mea….foarte ciudat…
**asta ce dracu mai e???**… dupa cateva secunde in acre m-am privit, ma uitam la mine….eram eu…si in fatza mea..tot eu…. dubios…extrem de dubios….dupa alte cateva momente de ezitare….l-am/M-am intrebat:

-Now what?!
-Ce-ti trebuie??
-Cine esti?
-Tu!
-Sa mori tu?
-Asa vorbesti tu cu tine??
-NU cred ca e real…asa ca ma doare in pula…
-Tu ai venit la mine..deci ce vrei?
-Ce-mi poti spune? ma poti ajuta?
-Trebuie sa vreau!
-Pai…daca intradevar tu esti tu…o sa ma ajuti..e interesul tau nu?
-Nu merge asa…
-Dar cum merge?

To be continued!

Am ajun la Sarpe.. am intrat, ne-am asezat pe canapea…mi-am aprins o tigara, si il asteptam sa coboare…. Il auzeam vorbind la telefon…era nervos si agitat…starea asta ma agita si pe mine… Ana ma tinea de mana…Intrun final a coborat si el…

-Ce fac porumbeii?
-Salut boss!
-Ma iei la misto coitze?
-Nu!
-Bun.. pentru ca se pare ca nu merge altfel cu voi..ti-am zis mah sa o lasi in pace??
-Da…am lasat-o…
-Ai lasat-o o pula!
-Pentru ca ii tremura curu cand te vede…si am impresia ca nici pe tine nu te lasa rece, si sunteti in cacat amandoi…..vreau sa plecati in vacantza…
-Acum? unde sa ne ducem?
-Ma doare in pula unde..munte, mare, italia, spania..2 saptamani vreau sa dispareti…..va schimbati numerele de telefon….
-Dar..credeti ca-i bine asa?
-Da e bine..le-ai zis ceva?
-Nu..
-Ei ce-au zis?
-Ca vor sa ma infunde…
-Bun..hai ..dispareti..sa nu stiu nimic de voi doua saptamani..apoi vedem ce mai facem…

Si-a plecat sus…am ramas uitandu-ma la Ana..era oarecum fericita..am tras eu concluzia ca orice ar fi fost intre noi, inca ma iubea…si-a pus usor capul pe umarul meu…si m-a intrebat unde mergem…Am plecat spre casa sa-mi iau lucruri….
-Auzi..hai sa luam cutia aia de care ziceai….s-ar putea sa ma ajute..
-O sa te ajute sigur..dar esti sigur ca vrei s-o vezi?
-Da! E portitza de iesire din tot cacatul asta…

Apoi si-a sunat o prietena.. **hmm ora 4 dimineatza… sa plecam in vacantza…cu ce naiba ma ajuta pe mine asta acum??**
Am ajuns prin pipera la o casa…am asteptat-o in masina…apoi s-a intors cu o cutiutza de metal inchisa…
-Cifrul tu ar trebui sa-l stii..
-Hmm mda..**de unde naiba sa stiu?? ce era cu cutia aia?**
-Tu mi-ai dat-o…deci tu trebuie sa-l stii.. hai zi unde mergem acum? poate o sa-ti prinda bine pauza asta….din pacate esti cu mine ..
-Esti ironica?
-Mai…stiu ca nu ma iubesti..si o sa te plictisesti..dar c’est la vie…
** Hmm..ma uitam la ea… am plecat spre munte… Poiana Brasov..era locul unde as fi vrut sa stau ascuns de ochii lumii… pe la Ploiesti a luat-o somnul…se lumina de ziua..si-a intis picioarele pe bord…si a adormit…era frumoasa…. ma gandeam la ea, ma gandeam la noi…nu stiam nimic..nu-mi aminteam nimic..totul parea viatza altcuiva… ma vedeam indragostit de ea… …ce era cu tot circul asta? abia asteptam sa ajung …sa pot deschide nenorocita aia de cutie..**

Pe drum am incercat de cateva ori sa opresc si sa desfac cutia…dar nu stiam cifrul…nimic..nicio combinatie la care m-as fi putut gandi… si cu toatea astea in fatza mea se afla posibilul adevar… era viata mea sau traiam viata altcuiva..nu-mi aduceam aminte nimic..concret…

To be continued…