The pursuit. cam asta ar fi ideea generala. Si discutam si analizam, si ajungem sau nu la concluzii, insa uneori e foarte posibil ca atunci cand cauti fericirea, nestiind ce e ea cu adevarat, sa o ignori.. Sa o ai, sa ajungi la ea, dar sa nu stii s-o interpretezi si atunci chiar fericit fiind, poate inca vrei sa fii, inca esti in cautare..
Poate daca am putea privi fericirea ca un mod, o metoda, o alternativa si nu ca un scop in sine, poate atunci am putea vedea, simti, trai lucrurile altfel. Asta e probabil secretul, sa nu-ti doresti sa ajungi la fericire, ci sa-ti doresti altceva fericit fiind. Stare asemanatoare ar fi si iubirea.. insa uneori ajungem la concluzia ca doar un anumit tip de iubire…
De ce? pentru ca mai exista si iubirea parintilor, pe care avem tendintza de a o interpreta ca default.. Ma rog acolo unde este.. Unde nu este..ghinion..Dar in cazurile fericite, ne place, insa nu ne incalzeste prea tare sa fii iubit de parinti, asta nu te face cu adevarat fericit.. Plus ca exista si cazurile in care esti iubit de partener si tu nu poti simti acelasi lucru, caz la fel de trist, pentru ca nici starea asta nu se apropie de fericire..
Poate fi interpretata in fel si chip fericirea asta.. filosofii tot incearca de secole sa-i dea o nuantza, o culoare insa nu prea le iese..Parerea mea e ca e insumare de trairi, perceptii, afecte, sentimente..si toate astea la un loc iti creeaza starea de fericire, dar ea nu vine la comanda, ar trebui privita ca o stare de spirit, si nu ca o destinatie..
Ce m-i se pare trist este ca uneori chiar si iubirea daca nu este impartasita da un sentiment de vina.. Sentiment ce te macina inside.. unoeri atat de tare..alteori mai putin.. Deci fericirea dupa unii este vazuta si prin iubire, dar atunci cand ambii simt la fel, atunci cand sentimentele sunt in proportie de 90% la fel.. Si atunci cred eu ca fericirea o vezi mereu in ceea ce-ti lipseste.. Lucrul acela, fara de care nu te simti complet.. Si e aplicabil contextual.. cand esti iubit si iubesti iti lipseste probabil materialul sau nah orice altceva. dar cred ca implinirea asta e de fapt fericirea, atunci cand toate sunt asa cum t-i le doresti..insa pe principiul nu le poti avea pe toate… suntem mereu nefericiti??
Tie ce-ti lipseste pentru a fi fericit/a? Hai pa!
Entries (RSS)
October 5th, 2009 at 10:50
fericire…..asa de mult se vorbeste despre…….cred ca doar “parcursul” catre…face tot……nu scopul final….asa e si cu fericirea, exact cum spuneam…constati ca ai nevoie de ea, fara sa stii sa o recunosti cu adevarat vreodata….
October 5th, 2009 at 10:50
si se mai spune ca esti fericit, cand ai ceva de munca, ceva de iubit si…ceva de sperat….
October 5th, 2009 at 12:35
uneori sunt simple lucrurile, dar alteori nu.. cand lipseste ceva nu poti fi fericit, dar cand nu stii nici ce anume lispeste..
October 5th, 2009 at 13:38
Adev?rata fericire o g?se?ti în interiorul t?u. Nu irosi timpul ?i efortul pentru a c?uta pacea, mul?umirea ?i bucuria în lumea din afar?. Nu uita c? în avea ?i a ob?ine nu se afl? nici o fericire, ci numai în a d?rui. Ie?i în întâmpinarea oamenilor. Împ?rt??e?te. Zâmbe?te. Îmbr??i?eaz?.Fericirea este un parfum pe care nu-l po?i turna pe altii f?r? s? cad? ?i peste tine câ?iva stropi(Og Mandino- regula 17 din cartea “O viata mai buna” )
October 5th, 2009 at 13:39
stiu ca suna bine…..dar daca “si aplici”…..si pricepi…..va zic: superrrrrrrrr
October 12th, 2009 at 13:26
Esti fericit inainte sa fii fericit!
October 12th, 2009 at 19:29
crezi?