Am obosit.. in sfarsit.. dupa cativa ani.. simt in sfarsit in oase o tenta de oboseala.. Parca noptile nedormite nu mai sunt atat de zambaretze dimineatza..parca fumurile grele ce-mi intra in plamani… nu mai sunt la fel de mangaietoare cum erau odata..(da..trebuie sa renuntz la tigari..) .. Parca izul diminetzii unei nopti de vara nu mai e cum era odata..
Am obosit.. am obosit.. si aia e.. nu tine de mine.. tine de mediu..tine de societate..de oameni…de ceva tine, dar evident ca si de mine..de atitudinea mea..de circumstantzele uneori haotice in care imi traiesc viata.. dar nu as sti astfel.. Nu cred ca as putea altfel.. Uneori..ca sa citez o persoana draga.. imi spune ca sunt un amalgam de trairi si de emotii desenate, conturate, simtite..traite… alteori stiulul ‘dulce-glumetz-pervers’ .. face ca lucrurile sa fie simtite altfel..
Nevertheless.. i got tiered.. Un job De it-ist.. vazut ca un soarece de biblioteca cu mucoase nazale lipite pe sub birou.. un part time de stand-up’er .. un ratacit prin lume, ce incearca sa-i distreze pe altii.. si inca cateva combinatii ce mananca timp..proiecte ce nu mai ies odata din stadiul de blueprint.. relatii pierdute.. timp pierdut uneori..dar prefer oricand sa ma gandesc cum sa, de ce, in ce fel.. pe unde sa scot capul..decat sa pierd timpul aiurea la tv.
Da.. mi-e frica de mediocritate.. ma inspaimanta..a inceput sa devina usor..usor..cea mai mare teama.. mi-a intrat in oase.. mai rau ca frigul.. nu mi-e teama de singuratate, nu mi-e teama de nimic..decat de asta.. refuz..constient sa am acelasi job plafonabil, sa am aceeasi sotie stearsa, si relatie desumflata.. si copii..copii care ar putea fi altii.. si nu..nu e ca nu ii iubesc..doar ca nu ii vreau..nu acum..in niciun caz.. decat toate astea..mai bine intens..in lucruri scurte..
Da.. mi-e teama.. mi-e teama nu ca o sa fiu un noname, ca sunt asta deja..de cand m-am nascut..stiu cum e, si m-am si obisnuit cu ideea, dar mi-e teama ca o sa ma dezamagesc eu pe mine.. ca nu o sa ajung sa fac ceea ce-mi doresc.. ehh ma rog..unii i-ar spune middle-age depression..dar nu e.. n-are nicio legatura.. sunt perfect constient ca o arzi asa de vara..e usor..e usor sa bagabontzesti..e usor sa o arzi cu femeile..daca stii cum…. dar sa nu fac ceea ce-mi doresc..mereu ar ramane o urma de..cum ar fi fost daca.
Am avut un vis..am vrut sa fac stand-up… si am facut..si inca fac.. a fost greu la inceput.. emotii, rahaturi.. dar a trecut.. acum ma simt ca acasa.. pentru momentul cand oamenii rad..si tu ii controlezi.. merita.. efortul de a te chinui sa scoti glume noi, sa inventezi cacaturi.. sa ii faci sa rada.. pentru aplauzele alea de sfarsit..care-s mai smechere ca un drog… deci se poate.. se poate face ceva ce iti place cu adevarat..numa’ ca tre sa stii ce-i acel lucru… simplu nu?
Entries (RSS)
September 2nd, 2010 at 10:18
[...] Reflexie.. Thu Sep 02, 2010 9:24 am Am obosit.. in sfarsit.. dupa cativa ani.. simt in sfarsit in oase o tenta de oboseala.. Parca noptile nedormite nu mai sunt atat de zambaretze dimineatza..parca fumurile grele ce-mi intra in plamani… nu mai sunt la fel de mangaietoare cum erau odata..(da..trebuie sa renuntz la tigari..) .. Parca izul diminetzii unei nopti de vara nu [...] [...]
September 2nd, 2010 at 19:00
“efortul de a te chinui sa scoti glume noi, sa inventezi cacaturi”….
Cum ar fi,spre exemplu,sa TE reinventezi?! How `bout that ?!
September 2nd, 2010 at 19:43
eu sunt o gluma!!
September 3rd, 2010 at 09:53
tinere bavarez iti recomand sa vezi “Grown Ups” ca sa te mai destinzi un pic.
September 5th, 2010 at 22:57
O gluma sincera,though !
September 6th, 2010 at 08:05
Carbunelu’ ai obosit tati? da-ti 2 palme! Si trece!
September 8th, 2010 at 09:22
Oboseala humanum est! in alta ordine de idei… oi fi sau nu o gluma, cine nu ma inghite, poate sa scuipe!
September 9th, 2010 at 08:45
daca nu am mai astepta aplauze…..am reinvata sa traim adevarat…parerea mea…
si crede-ma….ii poti “controla” pe multi si fara sa cauti “infloriturile zambarete”…..e doar important ca ele sa te gaseasca pe tine…
succes!!!
September 9th, 2010 at 09:11
era vorba despre altfel de aplauze
..si cred ca stim sa traim..dar nu vrem.. nevertheless wellcome bec carpe…:) nu te-am mai vazut de ce vreme
September 9th, 2010 at 21:39
sunt aici si cand nu sunt….
iar despre aplauze…crede-ma….stiu atatea, cate nu ar vrea multi sa afle!!!………vai, mama lor(si vorbeam acum despre “aplaudatori”…tot pe/in/cu palme sa-i tii!!!))
asadar….succese…….(stim ca succesurile se cam urca unde nu trebe!)