Leg ciori de gard!

Din resturi si franturi de sperantze, si din praf de amintiri amestecat cu disperare s-a nascut ideea.. Ideea ca ai plecat si ai luat ceva cu tine.. ceva din mine.. ceva din noi, ceva ce nu pare de inlocuit..si cand spun unii ca totul se inlocuieste, cred ca nu stiu ce vorbesc.. nu stiu si anume ca trairile sunt unice, amestecate..fiecare traire are dramul ei de fericire, tristeze, dorintza, pasiune, sperantza, vis, realitate …

Si cand stiu ca doar tinandu-te in brate puteam simti fericirea, si totul trecea pe langa noi, si ..zambetul tau.. si vorba ta dulce..si .. cand ai pleacat ai lasat in urma praf negru.. dezamagire.. mister si incertitudine.. si iarasi praf…

Si sperantzele si visele s-au prabusit in vid.. si vidul le-a inghitit..si mi-au astupat canalele.. de idei, de simturi, de amintiri.. si-am refuzat sa cred ca ai pleact..si-am alergat..am alergat dar strada era goala.. si numai tu lipseai.. si apoi am intrat in multime… si usor..usor..am devenit ca ei.. usor ….usor.. am incetat sa simt..

Si la inceput tipam..urlam..deschide-mi ochii..deschide-mi sufletul..si apoi am incetat sa urlu..doar vorbeam..iar vorba incet s-a stins si ea..si am ramas si fara glas.. si la culoare am devenit ca ei.. m-au inghitit.. m-au prins.. si acum incerc scapare sa gasesc.. dar depresia uneori e-un harakiri al fericirii.. iar ura..iubirii nu-i opusa..indiferentza este.. si tot incerc sa evadez din al lor cerc de vicii si dispret, din ironiile si rautatile societatii..dar… sunt de-al lor..

Si-a trebuit sa suferi, a trebuit sa plangi..sa-ti inabusi vise, sperantze si simtiri..doar ca sa ma aduci la loc in simturi.. sa ma aduci pe drumul ce-am ales.. si.. sacrifciul tau a fost prea scump.. pentru tine c-ai ramas cu cicatrici, pentru mine ca te-am pierdut..Si iubirea se transforma.. in singuratate si tristetze..in dispretz pentru ce-am devenit, pentru ce-am ratat, pentru ce-as fi putut sa fiu…

Si bucuria si tristetzea, si fericirea si dispretul, si toate-n una se unesc..
Si starea asta noua.. nici macar nu sunt capabil s-o numesc..
Sa-i dau un nume, o definitie o eticheta sau un sens..
E ca o pacla, ca o ceatza, fara miros, dar ca un smog atat de dens..

Si cu toate astea m-ai invatzat sa rad din nou, sa plang, sa simt, sa ating, sa mangai, sa privesc .. si m-ai nascut din nou.. mai bun sau mai rau decat am fost n-am cum s-apreciez.. Si durerea acum stiu s-o controlez, si emotia stiu s-o apreciez, si trairea sa pot s-o simt intens..

Si am gasit o forma, am gasit o adiere, o sperantza o idee, ca dintre ei ma colorez.. usor. incet.. din masa neagra… ma fac un gri inchis.. si apoi usor. . usor spre verde.. cu trecere prin rosu si albastru. si apoi multicolor.. ma agatz de curcubeu..si ma ridic.. refuz sa fiu cu ei acolo.. refuz sa fiu difuz, absurd, inchis retoric si confuz..refuz sa ma ascund dupa un scaun, sa ma ascund intrun bolid, sa ma definesc prin bani, sa simt fiori dati de miile de euro… sa stau ca babalacul jos in club de fitze sa vada lumea c-am cu ce…

Si da.. refuz sa cred ca banii sunt simbolul si rostul unui om in viata, refuz sa cred ca prostia iti aduce fericire, refuz sa cred ce spun altii fara sa cercetez, refuz sa inghit pastile servite frumos in ambalaje stralucitoare, doar ca sa fiu in randul lumii, refuz sa cred ca suntem simple animale sociale ce-avem acelasi drum..refuz sa-l vad pe Dumnezeu un simplu om cu barba alba, refuz sa cred ca suntem singuri.. refuz sa cred ca suntem facuti din lut.. refuz ..

This entry was posted on Monday, October 12th, 2009 at 19:20 and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.