Nevoia de sigurantza.Nush de ce, dar am impresia ca este una din cele mai acute nevoi ale secolului. Fiecare alearga dupa sigurantza de care are nevoie, unii dupa cea materiala, altii dupa ce psihica, altii dupa cea emotionala-sentimentala. de ce? poate pentru ca ne simtim oarecum pierduti in lumea asta rece si tehnologizata, si avem nevoie sa ne regasim, dar ne regasim mai ales prin sentimentul de sigurantza. Desi ne da incredere in sine, si ne alimenteaza atat propriu cat si figrat, se pare totusi ca sigurantza materiala nu este cea mai importanta dintre ele. Chiar daca o avem, uneori simtim ca lipseste ceva.
Si ce rost sa ai multi bani, daca nu ai cu cine sa imparti clipele de fericire pe care acestia ti le ofera? Ce rost sa nu te poti trezi dimineatza in bratele persoanei iubite? oare sentimentul asta nu te implineste mai mult decat o excursie la Burj’al arab? Ma rog fiecare cu sigurantzele lui, unora le mai sar din cand in cand,, noroc ca exista electricieni care le pun repede la loc. Si totusi sunt persoane carora le sare sigurantza chiar si cand ei nu o au. aici este genialitatea.. astia de le zic americanii wannabees. Superficialitatea momentului, a timpului, a veacului ne pandeste pe la colturi, desi pamantul e rotund. Culmea cum unii se transforma peste noapte in non-aoameni, sau oameni zero. oare o fac din teama? din nevoia de a-si ascunde propriile defecte? sau nu.. sau da.. ei stiu mai bine ce si cum.
Sigurantza ne da stabilitate, ne da incredere, ne da echilibru, cu totii o cautam sub diversele ei forme, toti alergam spre statornicia ei, dar uneori trece pe langa noi, asa pur si simplu, si pana apucam noi sa deschidem ochisorii nostri delicati, asa ne phoote cate o palma viata, de ne trebuie o perioada buna de timp sa ne revenim. Si ce facem noi atunci? eee doar nu o sa recunoastem ca a fost vina noastra si ca ne-am facut-o cu propria manutza fina si delicata, sau groasa si taraneasca.. nuuu emai simplu sa dam vina pe societate, pe altii, pe conjunctura care niciodata nu ne este potrivnica, pe multe altele, pe motive care mai de care in functie de cat ne duce sau taie capul. Si apoi culmea ca ne mai si miram cum de numai noua n-i se intampla, cum de cadem in depresii, cum de cica suferim?? pai e simplu.. am dormit mai mult decat trebuia. TREZIREA! Hai Pa!
Entries (RSS)
June 5th, 2008 at 09:51
dap…cu totii cautam siguranta….stabilitate doar anumite persoane….omule oare tu INTELEGI cu adevarat ce scrii aici?? SIMTI tot ce scrii aici???sau sunt simple idei sau comentarii facute de uni sau de altii…..Daca intradevar simti ce scrii aici …. pot spune ca pana nu citesc asta si in sufletul tau …NU CRED CA EXISTI CU ADEVARAT!!!Sorry! ..dar asta cred cu adevarat in momentul de fata!!
June 5th, 2008 at 11:54
June 12th, 2008 at 22:26
stii care cred eu ca e marea dezamagire pt oameni? sa isi dea seama ca nimeni nu le-a promis nimic, nimeni nu le e dator cu nimic, nu au semnat nici un contract cu Dumnezeu, Allah, Buddha sau oricine altcineva care ne-a girat existenta pe-aici… si ca, asa stand lucrurile, tre sa ne descurcam cu talantul de aur asa cum putem… si asa vom si face… unii accepta, altii ridica pumnul spre cer, altii scuipa o injuratura si unii isi vad de treaba si construiesc alti stalpi de siguranta, cat mai multi, cat mai greu de nimicit dintr-o data…
June 13th, 2008 at 09:25
pai daca tot ce ai scris tu mai sus, este asha insemna ca omul ala este invizibil, el practic nu exista, nu lasa nici o urma pe nicaieri pe unde trece..
June 16th, 2008 at 11:22
pai nu am zis asta, de-aia am si amintit de parabola cu talantul de aur…
“Go placidly amid the noise and the haste,
and remember what peace there may be in silence.”
***
“Therefore be at peace with God,
whatever you conceive Him to be.
And whatever your labors and aspirations,
in the noisy confusion of life,
keep peace in your soul.” (Desiderata – Max Ehrmann http://mwkworks.com/desiderata.html )
asta am vrut sa zic… pana la urma, e vb de liberul arbitru… cauti securitate? de acord. toata lumea o face… dar invata sa ti-o procuri si singur pentru ca, la o adica, atunci cand esti dezamagit mai ales de o divinitate, ale carei actiuni cu mult mai interpretabile (misterioase sunt caile Domnului, cum se zice), devii anxios si amar si nu mai ai incredere… atunci cand esti dezamagit de oameni, uiti ca nimeni nu o sa-ti poata fi aproape absolut de fiecare data cand ai nevoie, chiar daca ar vrea-o… deci, suge burta, tine-ti echilibrul, si pregateste-te sa se plimbi pe ata…
June 16th, 2008 at 12:35
June 16th, 2008 at 22:06
sa te arunci in gol?
… eu vad asta ca pe un risc… depinde de ce ai face-o… ca sa scapi (de oameni, de ganduri, de responsabilitati)? timp irosit, oricat ai incerca sa fugi de ele, tot te ajung din urma… daca o faci pt tine, pe de alta parte, depinde daca esti pregatit sa suporti consecintele… adica poti sa risti oricat, atata timp cat nu risti mai mult decat esti dispus… uite exemplul 
http://www.youtube.com/watch?v=sdUUx5FdySs
o seara frumoasa!
June 16th, 2008 at 22:56
tu ai putea sa te arunci in gol contand pe cineva sa te sustina acolo jos?… gandeste-te la o persoana reala… i-ai incredinta pe nepregatite siguranta ta fara sa fie nevoie? doar ca sa testezi adrenalina pe care ti-o procura bungee jumping-ul fara coarda, doar cu panza de sustinere dedesubt (sau eventual persoana care sa-ti amortizeze caderea)? sa luam variantele disponibile:
1. da – si traiesti dupa (ai facut-o din indrazneala)
2. da – si ai murit (inconstienta – resuscitarea e un procedeu delicat si uneori nu functioneaza)
3. nu – esti inca nostalgic dupa un “da”, pt ca situatia ai vizualizat-o deja punand intrebarea de mai sus
4. te creditez cu mai mult dt un “nu stiu/nu raspund”
exista nevoia de securitate, dar ce esti dispus sa faci ca sa-i testezi calitatile? de aici riscul…
June 18th, 2008 at 08:40
daca as sti ca acolo jos e cineva caruia ii pasa, probabil ca as avea curaj sa ma arunc in jos.. si de ce ar fi nevoie sa testezi toata treaba asta? mergi la risc..risti si castigi, sau pierzi, dar daca nu risti, nu va exsita niciodata sansa sa si castigi.. ramai in urma, ramai invizibil..