Leg ciori de gard!

-Da. ai dreptate. e ca tine, si nu mai e loc de discutie..
-De ce esti rau?? de ce nu vrei sa intelegi?
-O .. ba inteleg iubito..inteleg perfect.. nu mai e nimic si asta e..
-Nu.nu e asa..si o stii prea bine..
-Nu mai..nu stiu nimic.. tot ce stiu este ca inima ta este intrun loc in care nu mai vrea sa fie..
-Nu . te iubesc, nu fii prost.. ti-am aratat-o de cate ori am avut ocazia..
-Nu.. nu mi-ai aratat nimic.. asta se simte nu se arata..
-Mda.
-Simplu fapt ca ultimele noastre propozitii au incepu cu nu, spune totul. Stiam ca va veni ziua cand trebuie sa te las sa zbori.
-Dar nu vreau sa zbor. vreau doar.. sa… nush.. vreau..
-Da stiu..ca nu stii ce vrei..tocmai asta imi spune ca eu nu sunt printre dorintzele tale..
-Dar..te iubesc..
-Dar..taci..!

Lacrimile nu-si aveau locul.. el nu mai varsase o lacrima de mult timp, insa acum nu era loc, nu era timpul, nu era cazul, se terminase tot, brusc, dar asta era..el cunostea situatia prea bine, era o linie dreapta, in care totul plecase de la limitele extreme, si in loc sa arda incet, iubirea lor se consumase ca un foc mistuitor, iar acum flama nu mai avea puterea sa-i tzina legati..

-Iubitule daca.
-Nu-mi mai spune asa te rog.. spune-mi altfel..
-Te deranjeza?
-Nu.. numai ca nu-mi place.. poti sa-mi spui cum vrei tu, dar daca-mi spui asa ne mintim amandoi..
-As vrea sa ne mai vedem, sa mai discutam..
-Cum vrei..dar crezi ca mai e ceva de discutat?
-Hai termina..stiu ca ma iubesti..
-Dar tu nu!
-Dar de unde stii tu? stiu ca inca ma vrei acolo, in inima ta.
-Nu..locul ala inca e al tau..dar .. s-a inchis usa.. mi-e greu sa-ti spun asta, insa nu accept iubire in rate, sau cand ai tu chef.. azi vii, maine pleci…si tot asa..
-Mda..stiu ca ai nevoie de altceva..
-Nu..Am nevoie de altcineva..
-Cum poti fi atat de rece??

Si pleaca.. ea il priveste cum paseste apasat, cum priveste luna, cum cauta frenetic cu privirea luna, stelele si carul mare, asa vrea sa-si aminteasca de ea.. ea si carul mare.. va sti mereu, ca atunci cand va privi spre stele, va aparea si ea pe acolo.. cu timpul poate fugitiv, dar pana timpul va vindeca.. va fi mereu legat carul mare de ea, de ei, de ce-a fost.. Fumul de tigara ii inunda plamanii, intro dulce durere, intro amintire spulberata, intre vise si sperantze false, acum i se par false, a trait o minciuna atat timp, si nu-si inchipuie cum de.. cum de ..tocmai ea a reusit sa se instaleze in inima lui rece, in sufletul lui zburator.. si totusi ea nu mai e, si trebuie sa traiasca cu acest gand..

(fabulatie..ca sa nu mai vina dasteptii’ si in special cunoscatorii sa spuna ca-s lacrimi aruncate dupa iubiri pierdute.. nu-s.) Hai pa!

This entry was posted on Tuesday, March 17th, 2009 at 07:46 and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.